Mi-a fost tare greu sa tac aproape un an de zile caci de atunci nu i-am mai dat nici un telefon lui Gabi Paraschiv asa cum faceam mereu si la bucurii si la necaz. Recunosc ca la inceputul campionatului nu ma gandeam decat sa-mi oftic colegii de munca stelisti sau dinamovisti in cazul in care vom bate echipele lor de suflet. Am inceput bine batand cu 1-0 pe Sportul in Regie apoi etapele s-au derulat cu repeziciune si cand am facut 0-0 acasa la Rapid am zis ca e ceva si am vrut sa-l sun si am facut-o dar n-a raspuns...stia el de ce ca apoi dupa cateva etape a venit usturatoarea infrangere cu Vasluiul 0-4 si am inghitit in sec. Ne-am revenit repede din pumni administrand doua upercuturi scurte Stelei si lui Dinamo moment in care iar am vrut sa pun mana pe telefon, sa ma duc cu fularul de suporter al Otelului la gat la job dar n-am facut-o. Incet-incet de nu stiu unde mi s-a infipt in creier ca trebuie sa tac si sa nu fac nici un gest daca vreau sa fie bine pentru echipa. Si etapele au trecut iar in tur Otelul s-a clasat pe primul loc. Bucurie mare dar pe infundate! Si a venit returul scandalul cu Pandurii echipa a scazut din turatie astfel s-au nascut tot felul de polemici care mai de care mai aprinse. Finalul campionatului devenise dramatic la fel ca meciul vital cu Timisoara 2-1 pentru noi si in tas-ul cantarului de la Laussane s-au plamadit campionii acestei editii. Astfel broscoiul-patron de Timisoara oracai pentru ultima data. Sst Iancule!... taci! eu am de dat un telefon.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu